Rugaciunea de Luni

     Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!
     O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu!   Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. 

Amin.

Rugaciunea de Marti

     Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.
      Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. 

Amin.

Rugaciunea de Miercuri

     Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!
     Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.
     Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... 

Amin.

Rugaciunea de Joi

     Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma, cu ucenicii Tai, si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor, si ale ucenicului care Te-a vandut! Apoi, luand paine si vin in mainile Tale Cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea Dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care i-ai impartasit zicand: 'Luati, mancati si beti, ca acestea sant Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre.' Cela ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut Fiul Sau preaiubit.
     Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai, iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor raposati. Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor, care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima si sufletul meu, ca asa, cu vrednicie, cu curatie si cu umilinta sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, acum si in timpul mortii mele, iar in ora despartirii mele, cu bucurie sa se suie sufletul meu la Tine, fara de nici o frica, intrebare sau impiedicare sa trec vamile vazduhului, intrand in marirea Ta cea cereasca. Ajuta-mi, Doamne, ca sa Te maresc in veci, sa ma inchin Numelui Tau Celui Sfant. 

Amin.

Rugaciunea de Vineri

     Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.
     Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.
     Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.
     Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.
Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.
     O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!
     Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. 

Amin.

Alegere de Patriarh in Biserica Ortodoxa a Bulgariei

Biserica Ortodoxa a Bulgariei isi va alege duminica, 24 februarie 2013 un nou Patriarh. Au fost desemnati trei candidati pentru scaunul patriarhal vacant. Au fost propusi, prin vot secret, Mitropolitul Galaction de Stara Zagora, Mitropolitul Neofit de Ruse si Mitropolitul Gabriel de Loveci. Mitropolitul Galaction de Stara ZagoraS-a nascut la 26 februarie 1949 la Vetren. A intrat in monahism in anul 1969; a fost hirotonit diacon la 27 iulie 1969, ca mai apoi la 28 septembrie 1970 sa fie hirotonit preot. La 6 iulie 1986 a fost hirotonit episcop vicar de Vidin, apoi in 1987 a devenit episcop vicar de Vratsa, iar intre anii 1988-1993 a fost episcop vicar de Stara Zagora. In anul 2000 a fost numit Mitropolit de Stara Zagora.Mitropolitul Neofit de Ruse S-a nascut la 15 octombrie 1945 in Sofia. La 3 august 1975 a intrat in monahism, la 15 august in acelasi an a fost hirotonit diacon ca mai apoi in anul 1976 sa primeasca taina preotiei. In 1977, la 21 noiembrie, a fost hirotesit arhimandrit, apoi in anul 1981 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Intre anii 1992-1994 a fost Secretar General al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei. A fost hirotonit episcop la 8 decembrie 1985, fiind Vicar de Sofia. Din 2004 este Mitropolit de Ruse, potrivit The Sofia Globe.Mitropolitul Gabriel de LoveciS-a nascut la 16 iulie 1950 in Sofia. La 28 decembrie 1979 a intrat in monahism. A fost hirotonit diacon la 1 iunie 1980 si apoi preot la 10 iunie 1980. La 24 mai 1986 a fost hireotesit arhimandrit, apoi in anul 1991 a fost ridicat la rangul de protosinghel. A fost hirotonit episcop in Catedrala din Rila, la 19 octombrie 1998, iar din anul 2001 este mitropolit de Loveci. Viitorul patriarh va trebui sa obțina din partea membrilor Sfantului Sinod doua treimi din voturi. Ceremonia de intronizare va avea loc in aceeași zi in Catedrala Alexander Nevsky din Sofia.

Rugaciunea de Duminica

     Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapane, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.
Inima mi se bucura si se desfateaza cand stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incat nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc    Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.
      O, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu, mantuieste-ne de iad! O, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamantul Tau!
Mult indurate Stapane, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai vartos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat.
      Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamana si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvantul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfant asupra Apostolilor.
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapane, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica.

 Amin.

Rugaciunea de Sambata

     Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.
     Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta     
     Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.
      Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: O, fericiti servitori ai lui Dumnezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.
      Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. 

Amin.

Sinaxar 23 Februarie - Sf. Mc. Policarp Episcopul Smirnei

În aceasta luna, ziua a douazeci si treia pomenirea sfântului  mucenic Policarp, episcopul Smirnei.

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, "roditor în toate cele bune" (Col. 1:10), s-a nascut în sec. I si a trait în Smirna - Asia Mica. A ramas orfan la o vârsta frageda si a fost crescut de credincioasa vaduva Calista, sfatuita de un înger. Dupa moartea mamei sale adoptive, Policarp a renuntat la toate bunurile sale si a început o viata casta, îngrijind bolnavii si infirmii. El se simtea sufleteste foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (praznuit în 6 februarie), care l-a facut mai întâi diacon, încredintându-i propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu în biserica, apoi hirotonindu-l în sfânta preotie.

Sf. Apostol Ioan Teologul mai traia în acea vreme si, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori împreuna în calatoriile lor apostolice.

Cu putin înainte de a muri, Sf. Bucolus si-a exprimat dorinta ca Policarp sa fie urmatorul episcop al Smirnei. Când Sf. Policarp a fost sfintit episcop, i s-a aratat Domnul Iisus Hristos.

Sf. Policarp si-a condus turma cu râvna apostolica si a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul "Purtatorul de Dumnezeu" (praznuit în 20 decembrie) îi poarta multa dragoste si mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl astepta executia, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp urmatoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L gasi pe Dumnezeu, asa cum pilotii au nevoie de vânt si marinarii în furtuna cauta un port."

Între anii 161-180 împaratul Romei Marcus Aurelius a început o crunta persecutie împotriva crestinilor iar pagânii au cerut judecatorului sa fie cautat Sf. Policarp, "tatal tuturor crestinilor" si "ademenitorul întregii Asii".  În acest timp, la rugamintile credinciosilor sai, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldatii au venit sa-l ia, el i-a întâmpinat si i-a poftit la masa, dupa care le-a cerut ragaz pentru rugaciune ca sa se pregateasca pentru martiriu.

Suferintele si moartea sa sunt prezentate în "Epistola Crestinilor Bisericii din Smirna catre celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi marturii ale literaturii crestine.

La judecata, Sf. Policarp si-a marturisit cu hotarâre credinta în Hristos si a fost condamnat sa fie ars de viu. Calaii ar fi vrut sa-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus ca Domnul îi va da putere sa îndure flacarile, asa ca îl pot lega doar cu niste sfori. Flacarile l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului sau în forma de bolta. Vazând ca flacarile nu-si fac efectul, pagânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rana încât a stins flacarile. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Crestinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai ramas din corpul sfântului, sarbatorind în fiecare an ziua martiriului sau.

Sfântul Irineu din Lyon (praznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a pastrat o relatare despre sfânt, pe care o citeaza si Eusebiu în a sa ISTORIE ECLESIASTICa (V, 20):

"Am fost foarte tânar când te-am vazut la Policarp, în Asia Mica", îi scria Sf. Irineu prietenului sau Florinus, "dar tot îmi amintesc locul unde Binecuvântatul Policarp a sezut si a vorbit, cum a pasit, cum a gândit în viata, cum era înfatisarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan si cum povestea el însusi ceea ce auzea de la alti marturisitori ai Domnului despre viata, învataturile si minunile Sale".

"Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atentie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci în adâncul inimii mele. De aceea, pot marturisi în fata lui Dumnezeu, ca daca acest sfânt si binecuvântat parinte ar auzi ceva asemanator cu erezia ta, s-ar opri imediat si si-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrata: "Bunule Dumnezeu, cum m-ai lasat sa traiesc aceste vremuri!"

În timpul vietii, sfântul episcop a scris mai multe epistole catre obstea sa si catre alti oameni, dintre care singura care a supravietuit pâna azi este Epistola catre Filipeni, care, dupa marturia Sf. Ieronim, a fost citita în bisericile din Asia Mica la sfintele slujbe. Aceasta epistola a fost scrisa de sfânt ca raspuns la dorinta Filipenilor de a primi niste scrisori despre martirul Ignatie (praznuit în 20 dec) care erau în posesia Sf. Policarp.

Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosilor parintilor nostri: Ioan, Moise, Antioh si Antonin.

Dintre acestia patru, cuviosul Ioan a cunoscut pe Limneu, care sihastrea în muntele ce este aproape de satul Targala si a fost vreme îndelungata ucenic al acestuia. Mai târziu, ducându-se pe o culme de munte foarte rece (caci se afla spre partea crivatului), a petrecut acolo douazeci si cinci de ani, fara de acoperamânt. Hrana lui era pâinea si sarea, iar haina o avea din par de capra. Trupul îi era înfasurat cu grele lanturi, de care fiind îngreunat, si ars fiind de razele soarelui, n-a voit niciodata sa primeasca mângâierea pe care ar fi putut-o da vreo umbrire patimirii sale. Pentru aceasta si migdalul pe care-l sadise un prieten al lui, lânga locul unde statea si care cu vremea se facuse copac si da multa umbra a poruncit de s-a taiat, ca sa nu aiba nici o mângâiere de umbra. În asemenea chip cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat catre Domnul.

Tot astfel fericitul Moise, urmând vietii pomenitului cuvios Ioan, s-a dus pe un vârf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, si acolo se nevoia cu sihastresti osteneli. Iar fericitul Antioh, desi era batrân cu vârsta, cu mari nevointe se ostenea. În sfârsit de trei ori fericitul Antonin, batrân fiind, totusi si-a facut un mic ocol într-un loc prea pustiu, si se nevoia acolo asemenea cu cei tineri; caci avea aceeasi hrana cu cei tineri, adica pâine si sare; întrebuintând aceeasi bautura, adica apa, aceeasi haina de par si aceleasi privegheri si rugaciuni, ca si cei tineri. si ca sa graim pe scurt, acesti patru cuviosi se aflau pururea întru osteneli toata ziua si toata noaptea, si n-au împutinat rabdarea si barbatia lor, nici îndelungata vreme a sihastriei, nici batrânetile, nici neputinta firii; caci aveau în inima lor dumnezeiasca dragoste si osârdie ca sa se osteneasca si sa se nevoiasca pentru Dumnezeu. Cu asemenea nevointe petrecându-si viata, în pace si-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

http://www.noutati-ortodoxe.ro

Sinaxar 22 Februarie - Pomenirea aflarii moastelor sfintilor mucenici din Evghenia

În aceasta  luna, ziua a douazeci si doua pomenirea aflarii moastelor sfintilor mucenici din Evghenia, care s-a întâmplat în zilele împaratului Arcadiu.
     Pe când scaunul Constantinopolului era cârmuit de preasfintitul Toma, multime de sfinte moaste s-au aflat zacând în pamânt. Îndata au fost ridicate, cu cinste, de arhiereu si facându-se acolo adunare de mult popor, multi s-au tamaduit de boli fara de leac. Iar dupa câtiva ani, prin dumnezeiasca aratare, s-a descoperit unui oarecare Nicolae, care era cleric si scriitor bun, ca unele dintr-acele moaste erau ale lui Andronic si ale Iuniei, de care pomenesie dumnezeiescul apostol Pavel în Epistola catre Romani. 

Tot în aceasta  zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru si marturisitorului Atanasie, cel din manastirea sfintilor Petru si Pavel.
     Acest cuvios s-a nascut în Constantinopol, având parinti cucernici, cinstitori de Dumnezeu si foarte bogati. Fiind evlavios, din frageda vârsta a dorit sa îmbrace schima monahiceasca. Pentru aceasta ducându-se într-o manastire care se gasea lânga Nocomidia, în apropierea marii, a fost tuns acolo.si atât s-a înaltat cu faptele bune, încât si împaratilor s-a facut cunoscut. 
      Pe vremea lui Leon sfarâmatorul de icoane, fiind însa pârât ca cinsteste preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amara izgonire si la necazuri. Ramânând însa neplecat si credinta ortodoxa pâna la sfârsit pazind-o, s-a mutat catre Domnul. 

http://www.noutati-ortodoxe.ro